Ecuația de gradul 2, cunoscută și sub denumirea de ecuație quadratică, reprezintă unul dintre conceptele fundamentale ale algebrei și matematicii.
Forma generală pentru ecuația de gradul 2 este:
ax2 + bx+c = 0, a, b, c ∈ ℝ, a ≠ 0.
x este variabila, iar a, b și c sunt constante cu a ≠ 0.
Dacă a = 0, atunci ecuația devine ecuație de gradul întâi.
Mai spunem că:
– a este coeficientul termenului de grad doi sau pătratic
– b este coeficientul termenului de grad 1 sau liniar
– c este termenul constant sau termenul liber.
Pentru a rezolva ecuația de gradul 2 vom folosi formulele de mai jos:
De asemenea putem considera b = 2b’ și astfel vom avea următoarele formule de rezolvare:
Formulele lui François Viète pentru ecuația de gradul 2
Ne arata care sunt relațiile dintre coeficienții ecuației algebrice de gradul al doilea și rădăcinile acesteia.
În continuare vom nota cu S suma rădăcinilor x1 si x2 astfel S = x1+x2 și cu P produsul rădăcinilor x1 si x2. Astfel, P = x1·x2 și vom analiza atât natura cât și semnul rădăcinilor în funcție de semnele lui Δ (Δ = b2-4ac), P și S:
Δ | P | S | Natura și semnul rădăcinilor |
Δ<0 | – | – | Rădăcini complexe |
Δ=0 | – | – | Rădăcini reale și egale |
Δ>0 | P>0 | S>0 | Rădăcini reale pozitive |
Δ>0 | P>0 | S<0 | Rădăcini reale negative |
Δ>0 | P<0 | S>0 | Rădăcini reale, de semne contrare. Rădăcina pozitivă este mai mare decât valoare absolută a celei negative |
Δ>0 | P<0 | S<0 | Rădăcini reale, de semne contrare. Valoarea absolută a rădăcinii negative este mai mare decât valoarea celei pozitive. |
Formule utile
Construirea unei ecuații de gradul 2 cand se cuonsc suma și produsul rădăcinilor ei:
Descompunerea trinomului f(x) = ax2 + bx +c
Fie f(x) = ax2 + bx +c, f : ℝ → ℝ; a, b,c ∈ ℝ cu a ≠ 0 si x1 și x2 rădăcinile trinomului. Pe mulțimea numerelor reale aceasta ecuație admite maxim 2 soluții după cum urmează:
- în cazul Δ > 0, avem 2 rădăcini distincte f(x) = a(x-x1)(x-x2);
- în cazul Δ = 0, cele 2 rădăcini coincid f(x) = a(x-x1)2;
- în cazul Δ < 0, nu avem soluții reale f(x) = ax2 + bx +c.
Semnul funcției
În continuare vom analiza semnul funcției f(x) = ax2 + bx +c, f : ℝ → ℝ; a, b,c ∈ ℝ cu a ≠ 0, în funcție de valorile lui Δ.
Vom nota sgn funcția semn.
Δ > 0; presupunem că x1 < x2
Δ = 0 caz în care rădăcinile sunt egale
Δ < 0 caz în care nu avem rădăcini reale
Graficul funcției
Graficul funcției f(x) = ax2 + bx +c, f : ℝ → ℝ; a, b,c ∈ ℝ cu a ≠ 0 este o parabolă.
Punctele de intersecție cu axa 0x reprezintă soluțiile pentru ecuația de gradul 2:
ax2 + bx +c = 0.
Punctul de intersecție cu axa 0y se obține pentru f(0) care va fi c.
Teoremă
Două ecuații de gradul al doilea ax2+ bx + c = 0 și a’x2+ b’x + c’ = 0 au aceleași rădăcini dacă și numai dacă au coeficienții proporționali a = ka’, b = kb’, c = kc’ unde k ∈ ℝ*
Forma canonică
Fie ecuația de gradul al doilea ax2+ bx + c = 0 cu a, b, c ∈ ℝ, a ≠ 0. Dacă împărțim ecuația inițială cu a avem:
Dacă notăm
obținem forma canonică
Rădăcinile ecuației x2 + px + q = 0 p, q ∈ ℝ exprimate cu ajutorul funcțiilor trigonometrice
vom nota cu x1, x2 rădăcinile ecuației și cu sgn funcția semn.
Daca Δ>0 cu q < 0
Daca Δ>0 cu q > 0
Daca Δ<0