Cam în aceeași perioadă, înainte de anul 2000 î.Hr., babilonienii îl aproximau la:
3 + \frac{1}{8} = 3.125Arhimede
O descoperire majoră s-a produs în jurul anului 250 î.Hr. Arhimede a găsit o metodă pentru a calcula mai precis această constantă, până la a doua zecimală. El a pornit de la faptul că valoarea lungimii unui cerc de diametru 1 se află între valorile perimetrelor poligoanelor regulate înscrise, respectiv circumscrise cercului.
Crescând numărul de laturi ale acestor poligoane, se obține o aproximare din ce în ce mai bună a lungimii lui. Valoarea pe care a găsit-o Arhimede, folosită mult timp după aceea a fost:
\frac{223}{71}\lt\pi\lt\bold{\frac{22}{7}}(\approx3.142857)Tot Arhimede a observat și faptul că aria unui cerc este egală cu aria unui triunghi dreptunghic cu o catetă egală cu raza cercului și cealaltă catetă egală cu lungimea acestuia. Obținea astfel celebra formulă:
S = {\pi}r^2Patru sute de ani mai târziu, în 150 d.Hr., Ptolemeu îl calculează pe π cu o precizie de 3 zecimale. În 480, matematicianul chinez Zu Chongzhi ajunge până la a șaptea zecimală. În anul 1706 se cunoșteau deja 100 de zecimale, iar în 1946 se stabilește recordul pentru cele mai multe zecimale calculate “de mână”, fără a folosi un calculator – 620.
Miliarde de zecimale
În 1949 se folosește pentru prima dată un calculator electronic pentru a calcula zecimalele lui pi. ENIAC reușește să găsească 2037 de zecimale în aproximativ 70 de ore. Progresele tehnologice ale anilor ce au urmat au făcut ca în 1973 să se depășească pragul de 1.000.000 de zecimale, calculate de cel mai rapid computer al timpurilor, CDC 7600. Acesta putea umple cu ușurință o cameră.
Articolul continuă pe pagina următoare
